Livestream Shop Sponsori

Xoloitzcuintle

Xoloitzcuintle

Câinele mexican fără păr (Xoloitzcuintle) este cunoscut în țara sa de origine și sub denumirea de Perro Pelon Mexicano are o istorie de peste trei milenii, după cum demonstrează descoperirile de reprezentări vizuale antice. La începuturi era o sursă de carne pentru popoarele din Mexic și Peru, dar rasa s-a dezvoltat într-una de pază și companie popular în cadrul populației aztece.
Aztecii i-au atribuit acestui câine rolul de reprezentant pe Pământ al zeului morții Xolotl, fapt ce explică și numele său, care ar veni tradus ca și „câinele lui Xolotl“. Descoperirile arheologice arată că zeul Xolotl a fost venerat ca fiind însoțitorul în lumea de apoi a celor decedați. În Peru și Mexic au fost descoperite schelete ale acestor câini în nenumărate morminte antice, ei fiind înmormântați lângă oameni.
Majoritatea exemplarelor ale acestei rase trăiesc în ținuturile înalte ale Anzilor. Când navigatorii spanioli au cucerit America de Sud în secolul al XVI-lea, rasa a fost aproape eradicată. Pielea deosebit de moale a acestor câini a fost folosită de către americani la confecția de mănuși de lux, fapt ce a contribuit de asemenea la o un grad aproape total de extincție a rasei antice. La începutul secolului al XX-lea, s-au realizat experimente de gaze toxice pe pielea câinilor Xoloitzcuintles, deoarece aceasta e foarte asemănătoare cu cea a oamenilor.
Din anii ’50, rasa este protejată de către iubitorii de câini și crescută în mod strategic. În prezent, Xoloitzcuintle se numără printre cele mai rare rase de câine din lume, deoarece se consideră că există doar câteva sute de exemplare în toată lumea. Câinele chinezesc fără păr este un urmaș direct al Xoloitzcuintle, această rasă fiind obținuută dintr-o împerechere a Xoloitzcuintle cu câini europeni.

Apariție

Xoloitzcuintle originar ieșea în evidență în special prin faptul că îi lipsea blana. El are o piele deosebit de netedă și moale,fiind foarte sensibilă la atingere și emanând căldură. Ea apare în culoarea negru sau în nuanțe de gri închis. Sunt permise, dar nu dorite, și variante mai deschise precum tonuri de piele naturală sau bronz, dar și albe sau cu pete. Câinii Xolos fără blană au pe frunte și pe extremitatea cozii mai multe fire de păr, care pot apărea în diverse tonuri de culoare. În timp ce mai demult, era permisă doar canisa de exemplare fără păr, azi sunt permise și exemplarele cu blană. Câinii Xolos sunt acceptați deci în variate culori și combinații de culori.
Rasa Xoloitzcuintle prezintă trei dimensiuni diferite. Exemplarele Xolo în miniatură ating o înălțime la greabăn de maxim 35 cm, varianta intermediară este între 35 și 45 cm, iar câinii Xoloitzcuintle standard ajung până la 62 cm. Toate tipurile au ca și caracteristică construcția corporală echilibrată, cu un piept lat și puternic, cu coada subțire, membrele subțiri și gâtul lung. Iese în evidență craniul lat și totuși foarte elegant cu ochii plini de viață, în formă de migdale și cu urechile de liliac ținute de cele mai multe ori sus, mari în proporție cu capul și expresive. Câinilor din varianta fără păr le pot lipsi unii dinți, pe bază genetică.

Caracter și îngrijire

Ca și rasă primitivă, Xoloitzcuintle se evidențiază prin firea sa timidă și în general neîncrezătoare față de străini. Are o istorie lungă de câine semi-sălbatic, fapt pentru care nu se potrivește aproape deloc unui stăpân novice. Are nevoie de multă mișcare și de o socializare cuprinzătoare și consecventă încă de la vârsta de pui, pentru a nu dezolta probleme în relația cu persoanele străine. Xoloitzcuintle este un tovarăș foarte atașat și sensibil față de stăpânul său, câinele dorind să trăiască foarte aproape de acesta. Dacă nu i se acordă afecțiune, atenție și apropiere fizică, câinele va suferi. Astfel, se recomandă să fie ținut de persoane care pot investi mult timp în îngrijirea lui. Este importantă o creștere consecventă și, totodată, o mânuire afectuoasă, răbdătoare și blândă. Câinii Xolo sunt deosebit de inteligenți, energici și au o capacitate înaltă de învățare, fiind perfecți pentru sporturi precum Obedience sau Agility.
Câinele Xoloitzcuintle a fost crescut de către azteci ca și câine de pază, astfel încât el își va ocroti cu dedicare teritoriul și familia. Această caracteristică nu ar trebui însă încurajată foarte tare, pentru a nu permite dezvoltarea unui instinct de pază exagerat. De altfel, câinele Xolo este un partener prietenos și capabil de adaptare, dovedindu-se a fi un membru al familiei liniștit și pașnic în conviețuirea alături de copii sau alte animale de casă.