Livestream Shop Sponsori

Ogar maghiar

Ogar maghiar

În ogarul maghiar (Magyar Agar) din prezent se regăsesc multe trăsături ale tipurilor diferite de ogari, astfel încât s-a ajuns în 1966 la înregistrarea ca rasă separată în cadrul FCI (Grupa 10 a FCI / Ogari, Secțiunea 3 / Ogari cu părul scurt, fără probă de lucru, standard nr. 240).
Această rasă prezintă un instinct de vânătoare și de urmărire dezvoltat, fiind un câine foarte popular pentru vânătoarea pe cal în cadrul nobilimii maghiare de mai demult. Încercările de a-i îmbunătăți instinctul de vânătoare prin încrucișarea cu Greyhound au eșuat, fiind într-un final oprite complet. Astfel, ogarul maghiar a rămas neschimbat, de talie medie și cu o statură puternică, foarte agil și neobosit. La mijlocul secolului al XX-lea a început să nu mai fie de găsit doar în cadrul familiilor nobile, ci și în cadrul populației obișnuite ca și câine de vânătoare și de curte. O caracteristică este faptul că ogarul maghiar vânează pe baza simțului său acut al vederii, în ciuda nasului său fin.

Aspect

Ogarul maghiar este un ogar de talie medie, puternic, care este deosebit de agil și rezistent. El este foarte robust în orice fel de condiții meteo. Sunt permise toate coloriturile de blană tipice ogarului. Sunt considerate defecte culori precum negru, maro, gri de lup, albastru, albastru-alb și tricolor.
Blana este scurtă și aspră, iar iarna aceasta dezvoltă un substrat considerabil, dar stă netedă pe corp și poate fi îngrijită fără prea multă bătaie de cap. O simplă periere este suficientă, îmbunătățind și circulația sangvină. Corpul ogarului maghiar apare musculos și robust. Capul este destul de lat în proporție cu corpul, musculos și în formă de pârghie. Câinele emană o putere de caracter nobil.
Ochii sunt de mărime medie și poziționați în mod optim pentru a oferi o expresie inteligentă.
Câinele posedă o mușcătură lunguiață, dar cu o formă nu prea ascuțită, cu buze acoperite.
Urechile relativ mari ale ogarului maghiar sunt privite ca prea grele mai degrabă decât prea ușoare și stau lipite de gât. În stare de atenție, urechile sunt ridicate, dar trebuie pe urmă să se lase în jos. Urechile ce stau ridicate mereu sunt considerate un defect.
Gâtul musculos, de lungime medie este ținut ridicat în mod elegant și nu prezintă cute.
Spatele, membrele și crupa sunt late, musculoase și drepte. Crupa coboară uneori ușor. Pentru a oferi volum suficient pentru plămâni și inimă, rasa dispune de un coș al pieptului mare și curbat adânc, cu coaste lungi și cuprinzătoare.
Membrele sunt de asemenea musculoase și stau paralele. Nu pot fi orientate spre afară sau înăuntru, dar trebuie să prezinte o musculatură bună și fără prea multe unghiuri.
Coada relativ lungă și groasă este poziționată la o înălțime medie și prezintă pe zona interioară o blană aspră. Într-o stare relaxată, aceasta atârnă drept, apărând ridicată doar în stare de încordare.
Femelele ating la o înălțime la greabăn între 62 și 67 cm, iar masculii între 65 și 70 cm. Greutatea standard a unui ogar se situează între 25 și 30 kg. Totuși, în cadrul acestei rase nu sunt definitorii centimetrii atinși, ci armonia dintre mărime și proporții. Speranța sa de viață este în general între 12 și 15 ani.

Comportament și caracteristici

Ogarul maghiar are o fire deschisă, dar se prezintă rezervat față de străini, nefiind însă temător. Este foarte inteligent și energic, ce nu face ca educarea lui să fie mereu ușoară. O legătură bună cu acest tip de câine reprezintă un avantaj în cadrul dresării sale, iar femeile sunt văzute ca fiind mai cooperative decât masculii. Ogarii maghiari se potrivesc ca și câini de familie doar în anumite situații, datorită instinctului de vânătoare și a nevoii de mișcare mari ale acestei rase. În cazul în care are parte de mișcare și activitate din plin, există chiar posibilitatea ca acest câine să se mai și întindă ocazional pe acasă. E clar însă că mișcarea este imperios necesară! Ogarii sunt deosebit de potriviți pentru cursele de câini. De asemenea, paza casei și a curții, cât și a persoanelor sale apropiate este o caracteristică nativă. Un comportament agresiv sau tendințe de a mușca nu îi stau însă în fire.