Oamenii îl privesc pe ciobănescul german ca pe un tovarăș afectuos cu variate talente și asta de mai mult de un secol. Numele său lasă să se presupună ceva: ca și strămoșii săi, el a fost inițial întrebuințat ca și câine de cireadă și turme, dovedindu-și calitățile de câine de turmă și de pază. Datorită istețimii sale, datorită firii sale agere și comportamentului său plăcut în societate, el poate mult mai mult decât doar să păzească.

Un câine cu caracter

Ciobăneștii sunt câini curioși, rezistenți și dornici să învețe. Firea lor liniștită este echilibrată. Sunt încrezători în forțele proprii și își demonstrează astfel instinctul de ocrotire bine dezvoltat. În plus, sunt foarte rezistenți la activități fizice și psihice. Speranța de viață este între 10 și 12 ani.

Standardul de rasă descrie firea ciobănescului german ca și sigură pe sine, echilibrată, cu nervi puternici și vigilentă. În situații fără provocări acute, va fi un câine deosebit de blând și ușor de condus.
Pe baza acestor caracteristici, este rasa cu cea mai răspândită întrebuințare ca și câine de serviciu și salvare. Ciobănescul german lucrează și ca și câine de conducere pentru persoanele oarbe și ca și câine însoțitor al persoanelor cu dizabilități. La fel de popular este și ca și câine de familie.

Arbore genetic și creștere

În 1899 s-a înființat în Karlsruhe Asociația pentru Ciobănești Germani.
Primul președinte al asociației, Max von Stephanitz, este considerat fondatorul rasei. Câinele său, Horand von Grafrath, a fost introdus ca și primul ciobănesc german în registrul de rasă al asociației, devenind astfel tatăl originar al majorității ciobăneștilor germani.
Mama originară a fost femela Mari von Grafrath din aceeași canisă.

În prezent, ciobănescul german este o rasă recunoscută de către FCI, fiind clasificată în grupa 1 a ciobăneștilor și câinilor de turmă, în secțiunea 1 a ciobăneștilor, cu certificare de lucru prin standardul FCI cu nr. 166/23.03.2991/D.

Doar ciobănești germani cu vârsta de peste 2 ani și care au trecut de două examene sunt acceptați în canisă. În plus, radiografiile lor nu au voie să indice vreo formă de grad mediu sau ridicat de displazie de șold sau cot, deoarece câinii cu predispoziții genetice nu sunt acceptați în canisă.
Dacă un câine îndeplinește condițiile indicate, îi sunt analizate anatomia și firea și testate calitățile sale de câine utilitar.

După tatăl originar cu numărul de intrare 1, au urmat mai mult de 2 milioane de ciobănești germani înregistrați în registrul de canisă al asociației. Din păcate, numărul de pui înregistrați în ultimii ani a scăzut.

Constituția corporală

Corpul puternic al ciobănescului german, cu un coș al pieptului adânc și curbat, este musculos. Înălțimea la greabăn la un mascul adult măsoară între 60 și 65 cm, iar la o femelă atinge între 55 și 60 cm.
Un mascul adult va cântări între 30 și 40 kg, o femelă doar între 22 și 32 kg.

Sunt crescute două variante de blană: cu blană scurtă (Stockhaar) și blană lungă (Langstockhaar). Sub blana ce stă lipită pe corp, se găsește un substrat des de blană. Din păcate, ciobănescul german tinde să lase păr. Blana este neagră cu marcaje maro, roșcat-maronii, galbene sau albe de diferite mărimi.
Ciobăneștii germani într-o singură culoare – gri sau negri – corespund standardului, dar ciobăneștii germani în întregime albi formează deja o rasă de sine stătătoare („Berger Blanc Suisse“).

Capul în formă de ic, cu urechi ascuțite, o frunte ușor curbată, ochi întunecați, o punte a nasului dreaptă și neagră este în echilibru cu dimensiunea totală a corpului.
În spatele buzelor întinse, negre și uscate, se ascunde o mușcătură în formă de foarfecă, ciobănescul german având 28 dinți în perioada de pui și 42 dinți ca adult.

Câinele stă pe lăbuțe rotunde cu gheare scurte și puternice, iar coada în formă de semilună este ținută în jos.

Îngrijire și educare

Ca și câine utilitar robust, ciobănescul german este deosebit de ușor de îngrijit.
Fiind foarte activ, necesită o hrană suficient de bogată în elemente nutritive. Sunt necesare vaccinuri și deparazitări periodice, precum și o îngrijire regulată a blănii.

Ciobănescul german este un câine activ și dornic de cunoaștere. Pentru a fi echilibrat, pentru a-și folosi potențialul în întregime și a-și dezvolta talentele, este necesară o cantitate suficientă de mișcare și activitate psihică. La fel de importantă este și o educație afectuoasă, dar consecventă, cu multă răbdare și atenție.