Boxerul – sau mai exact, boxerul german – este o rasă germană recunoscută. Studiul raselor canine, care analizează tipurile de comportament, îngrijirea, creșterea, dresajul și bolile acestora este numită chinologie. Cea mai importantă organizație chinologică la nivel internațional, Fédération Cynologique Internationale (FCI), a recunoscut boxerul ca și rasă independentă. S-a pus accent pe indicarea în numele rasei a țării sale de origine. Clasificat de către FCI, a primit numărul 144 în Grupa 2, de care aparțin și câinii de munte elvețieni. Este inclus în rasele de molossoizi.

Câinii mari și masivi sunt clasificați ca molossoizi. Originea istorică a acestei denumiri decurge din faptul că molossoizi erau un popor care trăia în regiunea istorică Epirus.
Această regiune se află în jurul Insulei Corfu în Marea Ionică și aparține azi de Grecia și parțial de Albania.

Micul mușcător de tauri este considerat un strămoș direct al boxerului. Vânătorii au crescut acești câini agili pentru a-i folosi la vânătoare.
Mușcătorii de tauri și-au primit numele pentru capacitatea lor de a prinde prada și de a o ține nemișcată până ajungea vânătorul la ea și o putea ucide. Pentru a putea fi în stare să imobilizeze prada vânată, era necesar ca acest câine de vânătoare să aibă o gură lată și o poziționare lată a dinților.
Cei mai buni câini de acest tip au fost dezvoltați mai departe prin creștere sistematizată, astfel ajungându-se la boxerul german cu bot lat, a cărui mușcătură amintește de strămoșii săi. Mandibula are o curbare ușoară în sus și se suprapune peste maxilarul superior. Incisivii stau într-o linie dreaptă, în timp ce caninii stau îndepărtați unul de celălalt și au o mărime potrivită pentru prinderea prăzii.


Blana stă lipită de corp și este dură, fiind strălucitoare și scurtă. Conform clasificării FCI, blana corespunzătoare unui boxer german este galbenă sau dungată, iar exemplarele albe sau negre nu sunt acceptate. Prin dungat se înțelege un model al blănii cu linii aproximativ verticale, cam cum apar într-o variantă mai pronunțată la tigri sau zebre.
La boxerul german nu există un model așa de pronunțat, ci mai degrabă nuanțată și deseori auriu-neagră.

Masculul și femela rasei se deosebesc în greutate și înălțime la greabăn. Greutatea masculului este de peste 30 kg, iar la femelă de aproximativ 25 kg. Înălțimea la greabăn a masculului este de 57-63 cm, iar cea a femelei între 53 și 59 cm.


Câinii pot fi considerați deosebit de prietenoși, sunt încrezători, echilibrați și calmi. Sunt foarte atașați și reprezintă câini ideali pentru întreaga familie, fiind considerați paznici excelenți. Loialitatea câinelui față de stăpânul său și atașamentul față de căminul său sunt trăsături lăudate de-a lungul secolelor.
Acolo unde un boxer german stă de pază, niciun intrus nu va avea vreo șansă, câinele fiind un apărător devotat al habitatului său. Își cunoaște casa și îi apără pe cei dragi, fiind foarte neîncrezător față de străini. Poate fi dresat ușor, atâta timp cât stăpânul poate să fie consecvent.
Se aplică același sistem ca la educarea copiilor – consecvența afectuoasă va aduce rezultate mult mai bune decât un comportament Laissez-faire. Și la o vârstă mai înaintată, el păstrează loialitatea proverbială – un comportament fals îi este străin.
Nu are pretenții mari. El „vede“ cu nasul: simțul mirosului este atât de dezvoltat încât va putea repede găsi obiecte pierdute.

Boxerul german are un temperament pronunțat și este puternic, pauzele lungi nu îi stau în fire. Câinele acesta va dori mereu să aibă parte de activitate și are nevoie de multă mișcare. Mișcările sale sunt pline de viață, are un aspect nobil și elegant. La jogging, boxerul se va dovedi un camarad de nădejde.