Rasa „Ciobănesc belgian“ cuprinde 4 variante: Groenendael, Tervueren, Malinois și Laekenois, aceste denumiri fiind preluate de la locul originii respectivelor varietăți. Doar începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea au început să fie crescuți în mod sistematic ciobăneștii germani, iar standardul de rasă s-a conturat tot cu acea perioadă. Înainte de acel moment, câinii au fost folosiți ca și câini utilitari, în special în domeniul femier și ca și câini de pază.

Ciobăneștii belgieni se evidențiază printr-o constituție corporală puternică și totodată elegantă. Ei aparțin de rasele de câini mari și au o înălțime la greabăn de aproximativ 60 cm la o greutate de aproximativ 30 kg, femelele fiind de obicei mai mici decât masculii.

Datorită firii lor prietenoase, a dorinței de lucru și a calităților lor, nu sunt apreciați doar în rolul de câine de familie, dar se dovedesc ca fiind și câini de serviciu deosebit de talentați în cele mai diverse misiuni ale poliției, autorităților vamale, precum și în acțiuni de pază și protecție.
Deși subcategoriile se aseamănă din punct de vedere al aspectului fizic, acestea se disting prin caracteristici evidente în ceea ce privește acțiunile și temperamentul.

Groenendael

O blană neagră, lungă cu un substrat des și urechi triunghiulare ce stau în sus, sunt caracteristice pentru Groenendael. Scheletul este ușor, capul este purtat ridicat, toate aceste aspecte oferindu-i patrupedului un aspect fizic nobil.
În ciuda aparențelor, Groenendael este un câine utilitar, care poate depăși cele mai diferite obstacole mulțumită nivelului de inteligență ridicat și dorinței sale de muncă. Astfel, este folosit chiar în rolul de câine de căutare în urma avalanșelor. Este un camarad loial și atașat, care însă nu este potrivit ca și simplu câine de locuință.
Mai mult, lui Groenendael ar trebui să i se asigure zilnic o plimbare lungă, pentru a întâmpina dorința sa de mișcare.

Tervueren

Coloritul său deosebit îl fac pe Tervueren un câine foarte atractiv, care însă în celelalte aspecte fizice se aseamănă foarte tare cu Groenendael.
Tervueren are de asemenea o blană lungă cu substrat des, a cărei culoare poate varia între toate nuanțele de la maro deschis la maro închis. Ca și caracteristică specială, blana prezintă așa-numitul efect de încărbunare (Charbonnage), ceea ce înseamnă cu vârfurile firelor de păr par ca și trecute prin praf de cărbune.
Fața este de cele mai multe ori întunecată; coada și membrele anterioare prezintă deseori ciucuri și amintesc puternic de aspectul lui Altdeutschen Schäferhund (ciobănescul german de tip vechi), dar Tervueren are un aspect mai elegant datorită constituției osoase mai ușoare și a feței mai înguste.
Și Tervueren are nevoie de mișcare și posibilitatea de a alerga, fiind un câine de familie apreciat datorită inteligenței sale, a capacității de învățare și a firii sale atașate.

Malinois

Această subrasă aparține de rasele cu păr scurt și se aseamănă foarte tare cu ciobănescul german. Totuși, câinele Malinois are o construcție mai puțin compactă și este de aceea mai ager și mai rapid. Aceste caracteristici îl fac câinele ideal pentru sport și serviciile de apărare. La aceste trăsături se adaugă și dorința sa de lucru de nestăvilit, care poate fi asociată și cu o anumită duritate a câinelui.
Câinele Malinois nu este deci un câine recomandat stăpânilor începători, el fiind cel mai potrivit pentru un stăpân cu experiență. Este temperamental și vigilent și a devenit în ultimii ani unul dintre cei mai iubiți câini folosiți în cadrul poliției.

Laekenois

Câinele Laekenois are o blană aspră, ce variază în cromatică de la culori de maro deschis până la maro închis, fiind un reprezentant mai degrabă rar întâlnit al ciobănescului belgian. Nu se deosebește prea tare de celelalte trei variante în ceea ce privește caracterul.
Și Laekenois dovedește o dorință de lucru deosebită și se simte cel mai bine când are parte de mișcare în cantități mari, fiind însă mai liniștit decât ceilalți membri ai familiei ciobănescului belgian. Învață ușor și este foarte loial față de familia sa, având însă și un instinct de mânare de turmă destul de dezvoltat. Se potrivește în cămin atât ca și câine de familie, cât și ca și câine de pază.